Impunerea si principiile acesteia

Impunerea – actiunea de realizarea a unui set de actiuni orientate in final la perceperea impozitelor.

Principii clasice ale impunerii:

1) Justetea impunerii – conform caruia supusii fiecarui stat tre sa contribuie pe cit posibil la sustinerea statului in raport cu posibilitatile sale, adica in raport cu venitul de care sub protectia statului ei se pot bucura;

2) Comoditatea perceperii impozitelor – potrivit acestui principiu, orice impozit tre sa fie perceput la timpul si modul care reiese a fi cel mai convenabil p/u contribuabil ca sa-l plateasca;

3) Certitudinea impunerii – impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa-l plateasca, tre sa fie bine precizat si nu arbitrar;

4) Randamentul impozitului – potrivit acestui principiu orice impozit tre sa fie astfel conceput ca sa scoata si sa instraineze din buzunarele populatiei cit mai putin posibil peste atit cit se poate duce in tezaurul public al statului.

Principii moderne de impunere:

I. Principii de echitate fiscala. Echitatea fiscala inseamna dreptate si justete in materie de impunere. Ea presupune impozitarea direfentiala a veniturilor si averii in functie de puterea contributiva a subiectului impunerii si scutirea de plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici. Conditii p/u indeplinirea echitatii:

Ø Stabilirea minimului neimpozabil–adica legifirarea scutirii de impozit a unui anumit venit ce ar permite satisfacerea nevoilor de trai strict necesare;

Ø Fixarea sarcinii fiscale in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor, adica luarea in consideratie a marimii venitului sau a averii care este obiectul impunerii precum si a situatiei personale a contribuabilului;

Ø Instalarea paritatii fiscale – ceea ce inseamna ca la o anumita putere contributiva sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita egala cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, sarcina fiscala a unei pers sa fie stabilita egal cu sarcina fiscala a altei persoane din aceeasi categorie sociala;

Ø Instituirea impunerii generale – adica sa cuprinda toate categoriile sociale respectiv toate persoanele care realizeaza venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia persoanelor sale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel.

II. Principii de politica financiara – aceasta grupa de principii le inglobeaza pe cele de ordin financiar, constituite cerintelece ofera realizarea obiectivelor financiare – acumularea mijloacelor publice. Astfel impunerea tre sa corespunda urmatoarelor criterii:

ü Randament financiar ridicat(conditii: universalitatea impozitului, obligativitatea impunerii, eficienta impunerii, convenienta impunerii);

ü Stabilitate;

ü Elasticitate.

III. Principii de politica econom–aceasta grupa de principii are in vedere crietriile de constringere a impozitului datorita carora el exercita in afara de cea financiara o alta misiune importanta–de influentarea asupra proceselor economice;

IV. Principii social-politice – prin politica fiscala se urmareste un anumit scop social. Se aplica o impunere diferentiata a veniturilor sau averii diferitelor categorii sociale in functei de interesele partidului de guvernamint.